Informații despre dezvoltarea copiilor și întârzierea în dezvoltare a copiilor
1. Ce înseamnă dezvoltare
2. Principalele arii sau domenii de dezvoltare ale copiilor
3. Perioadele de dezvoltare ale copiilor
3.1. Perioada prenatală
3.2. Perioada de nou-născut sau de bebeluș. (de la naștere până la 1 an)
3.3. Copilăria mică (1-3 ani)
3.4. Preșcolaritatea sau copilăria timpurie (3-6 ani)
4. Întârzierea în dezvoltare. Semnele și manifestările întârzierii în dezvoltare.
1. Ce înseamnă dezvoltare:
Prin dezvoltare se înțelege trecerea de la un stadiu inferior la unul superior, de la ceva simplu la ceva mai complex. Dezvoltarea se face treptat prin parcurgerea mai multor etape. Dezvoltarea fizică și psihică a copilului are loc etapizat, prin mai mule stadii în funcție de vârstă. Achizițiile acumulate într-o etapă de dezvoltare vor fi suportul pentru noile achiziții din etapa următoare.
Dezvoltarea omului are loc prin colaborarea a patru factori esențiali:
– factorul biologic. ( moștenirea genetică și starea de sănătate);
– factori psihologici interni. (emoționali, de personalitate, de percepție, atenție, memorie);
– factorii psihologici externi. (educație, gradul de implicare al părinților);
– factorii socioculturali. (culturali, etnici, mediul social în care omul trăiește);
– influențele mediului asupra omului. (evenimentele vieții care afectează omul – traumatisme, accidente, boli, pierderea persoanei de atașament)
2. Principalele arii sau domenii de dezvoltare ale copiilor sunt:
–dezvoltarea fizică sau biologică – constă în modificările la nivelul corpului. Acestea sunt: creșterea în înălțime și în greutate, dezvoltarea organelor interne, a musculaturii, a articulațiilor, a scheletului;
– dezvoltarea psihică reprezintă dezvoltarea proceselor psihice senzoriale (senzații, percepții, reprezentări), cognitive (gândirea, memoria, imaginația) și reglatorii (atenția, afectivitatea, motivația și voința). Dezvoltarea cognitivă presupune dezvoltarea intelectuală prin acumularea de cunoștințe, învățarea de abilități noi, achiziții la nivelul gândirii, raționamentului, memoriei, reprezentării, limbajului și comunicării. Dezvoltarea psihică este: personală (fiecare individ se dezvoltă în ritmul lui), ascendentă, sistemică (la nivelul întregului sistem psihic) și stadială – parcurge mai multe etape.
– dezvoltarea psihosocială reprezintă modificările personalității, comportamentului și a relațiilor cu alte persoane;
– dezvoltarea afectivă sau emoțională.
3. Perioadele de dezvoltare ale copiilor sunt:
1) perioada prenatală (de la concepție până la momentul nașterii);
2) perioada de nou – născut sau de bebeluș (de la naștere până la vârsta de 1 an);
3) copilăria mică (1 – 3 ani);
4) preșcolaritatea sau copilăria timpurie (3 – 6 ani);
5) școlaritatea (6-10/11 ani);
6) pubertatea (preadolescența) și adolescența (10/11 ani-18/20 ani);
3.1. Perioada prenatală (de la concepție până la momentul nașterii)
Factorii interni și externi care acționează asupra mamei și a fătului în perioada prenatală pot influența și afecta dezvoltarea copilului. În perioada prenatală, fătul este legat prin cordonul ombilical și tot ceea ce interacționează cu mama sa ajunge să îl influențeze și pe el.
Factorii de risc, apăruți în perioada prenatală care pot influența în mod negativ dezvoltarea copilului sau declanșarea unor boli sunt:
– factorii genetici: anomaliile cromozomiale, bolile genetice moștenite de la părinți și modificările genetice de novo, apărute în timpul sarcinii;
– factorii de mediu: ingerarea de către mamă a unor medicamente, droguri, substanțe toxice sau alcool în timpul sarcinii și fumatul. Expunerea mamei într-un mediu toxic, poluarea, radiațiile, stresul și oboseala cronică a mamei. Traumele, suferința fizică și psihică, bolile preexistente și îmbolnăvirea mamei în timpul sarcinii cu diverși virusi și bacterii. Anxietatea, depresia, vârsta părinților peste 35 de ani, lipsa armoniei din casă, lipsa echilibrului emoțional și gândirea negativă. Loviturile primite de mamă sau vătămările accidentale, incompatibilitatea Rh-ului dintre mamă și făt, pot afecta negativ dezvoltarea copilului. Un copil care nu a fost dorit și a fost mai întâi respins mental și apoi, după naștere a fost neglijat, va avea de suferit și îi va fi afectată dezvoltarea sa.
3.2. Perioada de nou-născut sau de bebeluș (de la naștere până la 1 an).
Factorii de risc din momentul nașterii, care pot afecta negativ viața, sănătatea și dezvoltarea copilului sunt: nașterea prematură, greutatea mică la naștere, slaba dezvoltare a plămânilor și a altor organe, lipsirea temporară de oxigen a copilului, ștrangularea cu cordonul ombilical și accidentele din timpul nașterii.
Factorii de risc apăruți după nașterea copilului, care pot afecta negativ dezvoltarea acestuia și care pot contribui la apariției întârzierii în dezvoltare a copilului sunt: accidentele de orice fel, loviturile și traumatismele, expunerea la medii toxice, îmbolnăvirea copilului repetată, expunerea la ecrane (telefon, tabletă, laptop, televizor, computer), lipsa de implicare a unui adult pentru a-l ajuta să dezvolte abilități și achiziții noi, neglijența parentală și chiar creșterea copilului de o bonă neexperimentată.
ATENȚIE!!!! Expunerea copilului la ecrane până la vârsta de 2 ani este total interzisă.
Dezvoltarea normală și achizițiile copilului până la vârsta de 1 an sunt:
dezvoltarea fizică: creșterea în greutate și în lungime este progresivă și constantă. La 1 an, copilul își triplează greutatea de la naștere și crește în lungime cu 50% față de dimensiunea avută la naștere;
dezvoltarea motorie: își va ține capul, va sta pe burtă cu capul ridicat și apoi execută mișcări controlate cu capul; se va întoarce de pe o parte pe cealaltă, va sta în șezut, mai întâi sprijinit și apoi independent, apoi, se târăște, se balansează înainte și înapoi, merge în poziție patrupedă, se ridică în picioare sprijinindu-se de mobilă sau de un adult, face primii pași, la început tinut de mâini și apoi independent până la primul obiect de care se poate prinde, lovește jucării și obiecte care sunt agățate de patul lui, apucă obiecte cu mânuțele, duce jucării la guriță și începe să le sugă și apoi să le roadă, ulterior, poate muta un obiect dintr-o mână în alta, poate ciocni două obiecte și poate arunca jucăriile din pătuț. Se dezvoltă coordonarea mână – ochi și copilul poate manipula obiectele cu ușurință.
dezvoltarea emoțională și socială: copilul este dependent de mama lui sau de persoana care îl îngrijește, este reținut față de persoane străine și evită să se apropie de persoane necunoscute. Începe să își manifeste preferința sau respingerea față de anumite persoane. Începe să exploreze mediul înconjurător;
limbajul și comunicarea: până la vârsta de 2 luni copilul își exprimă nevoile, dorințele și sentimentele prin plâns. La 3-4 luni începe gânguritul și exprimarea vocalelor. La 5-6 luni apare lalalizarea, copilul începe să spună silabe din două sunete pe care le repetă (ma,ma, ta,ta, ca,ca, la,la). Copilul învață să vorbească prin imitație și este recomandat să fie ajutat să spună cuvinte scurte începând cu vârsta de 6 – 7 luni. La 1 an copilul poate pronunța 5 – 6 cuvinte cu sens;
dezvoltarea cognitivă a copilului: se dezvoltă conexiunile neuronale, atenția, memoria, gândirea, reprezentarea. La vârsta de 1 an copilul privește părinții și persoanele apropiate, are contact vizual, își cunoaște numele, întoarce capul când este strigat, zâmbește, râde, este curios și explorează mediul, recunoaște obiecte arătate fizic sau din cărți, arată cu degetul ce dorește sau unde sunt obiectele când este întrebat, execută câteva sarcini ușoare cum ar fi: să ofere un obiect la cerere, să îmbrățișeze.
3.3. Copilăria mică (1-3 ani)
În plus față de achizițiile, abilitățile și performanțele pe care le are un copil de 1 an, în intervalul de vârstă 1-3 ani apar următoarele:
– dezvoltarea fizică: are loc creșterea în greutate și în înălțime. La vârsta de 3 ani copilul atinge înălțimea de 90-95 cm și greutatea de 14-16 kg;
– dezvoltarea motorie: merge singur, începe să alerge, cade și se ridică, începe să se urce pe mobilă și diverse obiecte pentru a ajunge la locurile înalte. Până la 2 ani, merge cu spatele, aleargă, se cațără, începe să urce scările, mai întâi sprijinindu-se cu mâinile și apoi fără ajutor. După vârsta de 2 ani își perfecționează echilibrul, se poate urca pe tobogan, se ține de leagăn;
– dezvoltarea emoțională și socială: După ce se dezvoltă limbajul, copilul va spune ce sentimente și emoții îl încearcă, dacă este supărat, fericit, vesel, bucuros sau trist. Copilul începe să îmbrățișeze persoanele apropiate și să le sărute și își dorește să interacționeze și cu alți copii. Începe anxietatea de separare față de persoana care îl îngrijește. Acceptă alți copii în preajma lui deși, fiecare se joacă separat, mai târziu se dezvoltă jocul și joaca în grup.
– limbajul și comunicarea se dezvoltă: copilul începe să spună mai multe cuvinte. La vârsta de 2 ani poate spune propoziții cu sens din 2 cuvinte (bebe papă, dă apă) și spune ce sunete scot animalele. Între 2 ani și 3 ani limbajul se dezvoltă spectaculos, copilul începe să spună propoziții din 3-4 cuvinte și apoi mai complexe. Își exprimă dorințele și curiozitățile, pune întrebări despre obiecte, fenomene și tot ceea ce întâlnește. Începe perioada în care copilul pune frecvent întrebarea ,,de ce?” și este curios să afle cât mai multe informații despre tot ceea ce îl înconjoară;
– dezvoltarea cognitivă a copilului: până la vârsta de 2 ani poate scoate și pune piese într-un incastru, rezolvă puzzle din 2 și 4 piese mari, face turn din 3-6 cuburi sau păhărele de plastic, recunoaște și denumește animale și păsări, reproduce sunetele animalelor, recunoaște obiecte, arată cu degetul, cunoaște și arată părți ale corpului. După vârsta de 2 ani construiește un turn din 8 cuburi sau pahare, face puzzle-uri din 6-9 piese;
– comportament și abilități: în același timp cu mobilitatea copilului se dezvoltă și curiozitatea și începe explorarea mediului. Copilul devine interesat și foarte curios de tot ceea ce este în jurul său. Deschide ușile la dulapuri și sertarele, scoate tot ce găsește în ele, le analizează și se joacă cu ele așa cum consideră el.
Până la vârsta de 2 ani copilul reușește să mănânce singur cu lingurița și cu furculița, se dezbracă și se descalță singur, se îmbracă singur fără a se încheia la nasturi sau fermoar, dorește să facă singur sarcinile și începe să refuze ajutorul. Începe perioada frustrărilor când copilul este nemulțumit că nu poate face anumite lucruri singur, pentru că nu este lăsat să facă doar ceea ce el dorește și pentru că i se impun reguli. Apar crizele de tantrum manifestate prin țipete și tăvălit pe jos ca semn de nemulțumire și frustrare. Devine nerăbdător și neascultător.
Până la vârsta de 2 ani și jumătate mulți copii au scăpat de pampers, folosesc olița și dețin controlul sfincterial. De asemenea, la această vârstă copilul are joc simbolic, adică se joacă de-a ceva (,,hrănește” păpușile sau jucăriile de pluș, ,,face mâncare” cu ustensile, etc).
3.4. Preșcolaritatea sau copilăria timpurie (3-6 ani)
În plus față de achizițiile, abilitățile și performanțele pe care le are un copil de 3 ani, în intervalul de vârstă 3 – 6 ani apar următoarele:
– dezvoltarea fizică: are loc creșterea în greutate și în înălțime;
– dezvoltarea motorie: copilul are un echilibru bun, se cațără, merge cu tricicleta, prinde și aruncă o mingie, aleargă fără să cadă, urcă scările alternând picioarele, chiar dacă se ține de balustradă sau de mâna unui adult, poate sta și merge pe vârfurile degetelor, sare pe loc cu ambele picioare și poate sări de pe loc înainte, se îmbracă și se încalță singur. Începe să încheie capse și fermoare la geci și hanorace, dansează, stă într-un picior câteva secunde. După 4 ani aleargă foarte bine, poate sări într-un picior, sare coarda, poate decupa cu foarfeca forme desenate pe hârtie, prinde o mingie care sare, lovește cu piciorul o mingie în mișcare, poate manipula obiecte mici, înșurubează și deșurubează obiecte;
– dezvoltarea emoțională și socială: devine individualist, consideră că toate lucrurile și jucăriile sunt doar ale lui, îi este greu să împartă mâncare și jucării cu alți copii, imită adulții în comportament, tonul vorbirii și treburile casnice. Începe să caute compania altor copii, să se joace în grup, să de-a ordine, devine autoritar, joacă roluri. Cunoaște și înțelege diferențele de gen (care este fetiță și care este băiat). Alternează episoade de bucurie și râs cu nervozitate, plâns și furie. Poate distinge între lucruri adevărate și povești.
– limbaj și comunicare: la 3 ani începe să povestească ce a făcut la grădiniță, ce a mâncat, cu ce și cu cine s-a jucat. Învață să se exprime politicos, să spună bună ziua, te rog și mulțumesc. Își cunoaște numele complet, cunoaște numele părinților, ale prietenilor și ale colegilor de la grădiniță. Începe să spună poezii și să cânte. Comunicarea și limbajul se dezvoltă spectaculos.
– dezvoltarea cognitivă: la 3 ani știe deja să numere până la zece, începe să învețe zilele săptămânii, anotimpurile, noțiuni opuse (sus-jos; deasupra-sub, închis-deschis, mare-mic, înalt-scund, noapte-zi, frumos-urât, curat-murdar, gol-plin,etc), acțiuni, (a se spăla, a se îmbrăca, a citi, a colora, a povesti, a cânta, a merge, etc), învață meseriile cele mai cunoscute și ce reprezintă fiecare (doctorul consultă copiii, pompierul stinge focul, șoferul conduce mașina, bucătarul face mâncare, etc), învață mijloacele de transport și le recunoaște din cărți (mașină, tramvai, ambulanță, tren, avion, bicicletă, motoretă, vapor, barcă, etc), cunoaște culorile de bază (roșu, galben, albastru, verde, alb, negru, portocaliu, maro), modelează și se joacă cu plasitlina, desenează dar depășește conturul, pictează, recunoaște și numește locuri și locații (parc, magazin, biserică, etc), înțelege comenzi și cerințe simple, etc.
După vârsta de 4 ani începe să cunoască noțiunea de timp (ieri, azi, mâine), forme de trecut și prezent, se poate exprima la plural, înțelege notiunea de asemănare și deosebire.
– comportament și abilități: poate ajuta la așezarea mesei, poate băga și scoate rufe din mașina de spălat, duce farfurii la bucătărie și le pune în chiuvetă, aduce la cerere obiecte din casă, își exprimă preferințele cu privire la hainele pe care le dorește să fie cumpărate, spune ce vrea să mănânce, unde vrea să meargă și cum vrea să se îmbrace.
BIBLIOGRAFIE:
Emil Verza & Florin Emil Verza, ,,Psihologia copilului”, Edituta Trei, București, 2017;
Florinda Golu, ,,Manual de psihologia dezvoltării. O abordare psihodinamică”, Editura Polirom, Iași, 2015;
-Grațiela Sion,,Psihologia Dezvoltării”Editura Fundația România de Mâine,București 2014